Cronica.. unei suporterite
Noiembrie… Bruxelles… o seara de marti (nu 13, ci 25!)- cand multi se retrag taras-grabis spre casa, de-abia asteptand sa mai tolaneasca in fata televizorului cateva ore, sperand ca asa se vor ”destinde”, cand afara e cum nu se poate mai ”cald”, iarba cum nu se poate mai ”uscata”, deci momentul perfect ales sa joci fotbal in aer liber si/sau sa fii spectator/galerie de baza (galerie de rezerva nici nu acceptam!) pentru… Tricolorii bruxellezi!
Foarte nerabdatoare sa vad persoana cea mai draga mie performand pe teren, cu apetitul proaspat deschis cu cateva saptamani in urma (cand, luand parte la unul dintre antrenamentele tricolorilor, exersand pasul saltat alaturi de jucatori – un pic a la balet-saltat, recunosc- mai pe intuneric, mai prin ceata, cineva a intrebat ”Bey, l-ati luat si pe … (un fotbalist brazilian cu parul lung, blond si infoiat, am inteles) la noi in echipa?!”)- am coborat din masina incalzita si am dat cu nasul de frigul atat de intepator in acea seara; nerabdarea aproape amortise pret de cateva momente. Intrand pe teren insa, si vazand ca si echipa adversa avea parte de o galerie ”de baza”, instictele mi s-au trezit brusc, frigul a incetat instantaneu (recunosc, doar nasul inghetase, caci in rest nu aveam ”decat” 3 din cele mai groase pulovere ale lui Dragos- ca mai multe nu au incaput sub gecuta mea ”groasa” de iarna). Pe langa instinctele trezite, mandria pentru echipa si-a facut si ea repede simtita prezenta, cand baietii-tricolori, desi Mr. coach Titus nu ajunsese inca, au inceput antrenamentul intr-un stil FOARTE ORGANIZAT si PROFESIONIST, spre deosebire de adversarii-Deutsch-spalaciti, foarte siguri pe ei, care faceau pe vitejii schimbandu-se la zero grade si care alergau cate 5 pasi stanga si alti 3 dreapta haotic pe jumatatea lor de teren. Brovo, guys! Continuati sa fiti seriosi si asa o sa-i bateti pe toti cu astfel de scoruri!
A inceput meciul: nu dupa multe minute, Ungureanua deschis scorul (iuhuuu!), au urmat inca 3 (la fel de importante si ele- mi-au placut incurajarile lui Cristi ”Baieti, nu uitati, zero-zero, da?!”), accidentari, stropi de namol sarind cate 2 metri inaltime la shuturi m puternice, corner-uri, penalty-uri, ceva inlocuiri (dl Ion l-a inlocuit pe ”skiorul” Ungureanu- caci crampoanele intrasera la apa- doar era multa apa pe teren- si nu se prea mai vedeau pe talpa adidasului; el- mai trist ca a fost inlocuit si agitat sa gaseasca cat mai repede o incaltaminte adecvata, eu- fericita ca i-am putut da niste pupici!), intariri de galerie (vezi Catalin- venit sa-si ia ramas bun), vociferari pe margine, indicatii ale antrenorului Titus(”Gherasime!”, ”Cristi!”, ”Papuc!” si altele), doua goluri incasate, spray pt durere etc. Ce mai, dupa 2 ore de pase, goluri, alergat, pe care le-am urmarit cu mare interes si eu- bucurandu-ma, enervandu-ma la ratari, strigand… Rezultat: 4-2 si o istoveala dulce, celebrata in barul de langa terenul din Woluwe (ca acolo s-a jucat aceasta etapa din Champions League), cu tot tacamul: tricou-cadou, semnat de toti coechipierii pt Catalin, hidratante/ rehidratante/ rerehidratante, planuri pt urmatorul meci (cam prost programat, inainte de Craciun, parca), cu ceva discutii legate de inlocuitorul demn de postul recent eliberat de Catalin (cred ca vor avea loc ceva ”casting”-uri- sau cum s-or numi ele in fotbal), ceva poze si pupici din partea mea pt No19!
La mai mare si… la mai multe invitatii pt galerie!
Ana-Maria